Ninge ..

Si ninge , si nu mai simte caldura ce ii invelea sufletul rece .Statea in patul gol isi stranse cearsaful puternic si cauta in ea ,in sufletul ei , in amintiri glasul lui , imbratiarile lui calde, caci urla in sufletul ei de ceva timp dupa toate, dupa el .

Nu mai simtea nimic, inima era impietrita , stinsa ,nu avea nici un sens. Frigul o cuprindea ,caci vroia sa simta iarna. Rascolea in sufletul ei , chiar vroia sa simta din nou , sa il simta din nou.

S-a asfixiat in lacrimi , s-a ghemotocit in pat si cauta disperata un raspuns, un sarut orice , dar nu gasea nimic.

Chiar daca ea mai simtea ceva pentru el ,el nu mai simtea nimic pentru ea , poate nu simti-se niciodata nimic, nu mai avea rost sa lupte ,sa se zbata , era totul in zadar . Constientiza ca nu il v-a mai simti,si degeaba mai spera ,degeaba se mintea, vroia sa il auda ,si degeaba il striga .

Renuntase. Sufletul ei renuntase.

Urmatoarea poveste.

Era acolo , dar rupta de realitate, cazuta in ganduri , era o atmosfera de nepasare haotica. Vroia sa se atinga de timp ,vroia sa-l dilate , sa-l opreasca ,sa-l lase sa curga , sa-l coaguleze, sa-l franga , dar stia ca e incontestabil si ca necontenit este doar prezentul eteric, efemer,inexistent. Isi zgudui capul , se uita in gol , apoi isi porunci, stabili si si-a afirmat in sinea ei ca prezentul este prezent. Lacrima rece ii ofilea zambetul de odinioara.

"Eram fericita " .

Murmura ea printre lacirmile ce parca ii stingeau buzele inflacarate .

Dar ea ce tot indruga ? Era atunci ,acolo si poate a mai fost odata si va mai fi . Aceeasi poveste la nesfarsit .

Incepu ploaia. O seducea dinou , o primea precum o izbavire , isi dorea sa spele vina ce o purta in suflet , sa-i stearga greselile , si sa ii readuca speranta. Era doborata de amintirile cu el ,cu el totul era frumos , cu el visa frumos , el era totul .Si acum nu mai era nimic.

Dar si-a sters lacrimile si a plecat mai departe ,cu aceeasi durere in suflet si aceeasi pasi greoi, plini de durere .

Dor.Lacrimi.Infinit.

Si ea se uita des inapoi ,cu ochii goi ,se pierduse in fum ,prafuri,si foi ca sa uite de el. Simtea nevoia de ceva nou. Nu ii era dor de el, ii era dor de ce a fost intre ei . Se ineca in lacrimi , ii spunea ca poate sa isi i-a iubirea inapoi.Statea pe malul marii ,cu privirea in gol si lacrima rece iar aparu pe obrazul ei plapand.Auzea un strigat mut. Vedea cum valurile se spargeau .Era cu gandul la el . Si stia cum pica, cum nu mai avea nimic ,ca nu mai tinea nimic langa ea din ce avea, o sfasia sentimentul ca nici macar el nu mai era.Cum ii zguduia inima ecoul sentimentului de nimic ,cum de saptamani intregi tipa inauntrul ei de dorul imbratisarii lui ,pentru ca avea inima inghetata si nu o intelegea nimeni .Si spera ca o sa se bucure cand el v-a simti macar jumatate din ce a simtit ea .Au fost atatea nopti nedormite,certuri nesfarsite,lacrimi varsate pentru el ,in zadar . Nu merita asta , defapt nu o merita el ..

Decor de lacrimi .

Toti ma vad la tarmul unui ocean de lacrimi . Ele im ofilesc zambetul inocent..Imi macina sufletul . Ma ucide , pastrandu-mi vina in suflet , vestejindu-ma pe dinauntru, simtind cum incetul cu incetul fiecare parte a corpului se stinge.

Simteam dezamagire,bezna , melancolie,lacrimi, dor ,regrete, suspine,iluzii.Si nu le simteam in aceeasi ordine. Oricum ajungeam mereu la acelasi sentiment : suferinta. Sunt multe de spus despre suferinta , in special latura grea. Dar suferinta este mult mai complexa de atat .Dar uneri este si izbavitoare. Nu pot sa traiesc din asta la nesfarsit, si sper ca va veni o zi cand el , imi va strapunge o raza de soare in sufletul meu . Sa nu mai simt cum ma sting , cum ma apasa sentimentul de vinovatie..

Parfumul de toamna iar ma prinde din nou in vraja. Parcul e la fel , copacii,aleiile pline de frunze ruginii, lacul, banca noastra ..Nimic nu s-a schimbat , numai noi . Am trecut pe langa locul ,unde odata il asteptam emotionata ..In acea clipa simteam un sentiment ciudat .Incremenisem .Am alergat spre banca , m-am asezat am inchis ochii , si mi-am adus aminte cum ma luai in brate si in sufletul meu readuceai primavara . Amintirile mele erau vii .Speram ca in acea clipa sa ne reintalnim. Dar nu a venit nimeni . Si aleea era pustie .am simtit cum un pumnal imi strapunge inima. A trebuit sa revin la realitate , si sa las acele amintiri sa curga . De ce ?Pentru ca imi fac rau , pentru ca poate te-am iubit prea mult ..M-am ridicat brusc si rataceam iar stinghera pe aleeile friguroase.

Incepuse ploaia. Iar ma seducea cu lacrimile ei reci ce se izbesc de obrazul meu aspru . Imi doream ca ploaia sa imi spele toata vina ce o port in suflet, toate greselile si sa imi readuca la viata floarea sperantei ...Imi doream sa imi ucida acea flacara apriga din sufletul meu , chiar daca nu se stinsese la despartire, ea era vie si se hranea la nesfarsit cu amintiri ..

Tripuri.Vise.Iluzii sparte .

Si amintirile raman gravate , riduri odata cu timpul ..Parea simplu sa uit, dar uneori eram nesigura .Eram pierduta intre trecut si viitor. Lumea indiferenta nu simtea, nu puteam lega sentimentele de cuvinte. Nu puteam imagina iubirea mai presus de zambete . Am cautat un refugiu sufletesc.Fara sperante am alergat disperata in cautarea acestui refugiu .Ma asfixiam cu lacrimi amare. Eram prostita de cuvinte si iluzii false. Si in final am decis sa dau uitarii atunci cand plecase.Si totusi inca vreau sa dau uitarii la tot ce a fost. Mi-am dat seama ca ce era banal , cu el prindea sens. Dar legatura dintre noi nu vroiam sa se termine .. Si totusi s-a terminat. Si el era sufletul cald ce l-am asteptat atata timp , refugiul pe care il cautam era alaturi de el .Si acum nu pot sa mai fiu aceeasi cand totul e schimbat , nu pot sa nu fiu indiferenta ,cand totul m-a marcat . Ma simteam abandonata . Si mi-am dat seama ca iubirea este un lucru ce se simte, nu zis prin cuvinte care odata si odata le vei uita .

Goodbye my hopeless dream..

Si as fi vrut sa opresc timpul .

Si as fi vrut sa nu ma trezesc din acel vis .

Si as fi vrut sa mai raman o clipa cat un veac in inima ta .

Si as fi vrut sa imi vezi focul din ochi cand eram langa tine.

Si as fi vrut sa nu ratacesc stinghera pe strazile goale.

Si as fi vrut sa nu imi mai traiesc intens orice iluzie.

Si as fi vrut sa nu mai am cosmaruri .

Si as fi vrut sa mai raman langa tine sa ma inveti sa iubesc.

Si as fi vrut sa privesti cum privesc eu gesturile mele de iubire.

Si as fi vrut sa adorm dinou cu chipul tau in gand.

Si as fi vrut atatea lucruri .

Si as fi vrut sa fii langa mine mereu .

Si as fi vrut sa ma cunsti cum nimeni nu m-ar fi cunoscut.

Si as fi vrut sa nu renunt la tot.

Si as fi vrut ca valurile sa nu imi distruga sperantele.

Si as fi vrut ca ceea ce ti-am spus sa fie mai presus de vorbe.

Si as fi vrut sa stii ca ceea ce am simtit a fost mai presus de zambete sau lacrimi .

Si a fi vrut ca nimic sa nu mai conteze pentru mine in aceasta lume frivola.

Dar nici macar timpul nu am reusit sa il opresc. Pentru ca sunt doar o simpla muritoare .

Obscur.Dor.Infinit .

Partea II

Era confuza , nu mai intelegea nimic. Se tortura cu intrebari :

„De ce ? Am facut ceva ?! „

Nu putea constientiza. A mers dinou in bucatarie. Nu gandise daca ceea ce vroia sa faca era bine Se repezi la sertar . Gasi pastilele. Le lua pe nerasuflate , si apoi lua cutitul si niste taieturi adanci innecate in sange atragea atentia asupra mainii firave . Ii placea.. Nu mai simtea durerea . Acumulase prea multa ura..Era imuna la durere.Se schimbase.. Nu mai era aceeasi . Decizia lui o schimbase ..

Lesina. Dupa cateva minute bune, se hotara sa mearga dinou in pat. Vroia sa planga iar , dar nici macar lacrimi nu mai avea. Ura o coplesea. Ii distrugea orice seniment. Parca nu iubise niciodata ..Desi nu era asa .. Iubise cu adevarat .

In mintea ei se derulau toate acele amintiri , parca luate dintr-un film , cu un final trist. Isi pusese mainile in jurul soldului , mintea fixata asupra lui . Astepta sa se iveasca zorii zilei .Adormise intr-un final cu gandul la el , si cu lacrimile care inca nu se uscasera pe tenul ei prea perfect .

Rasari soarele. Nici macar zorii zilei ce o trezeau dimineata cu un zambet nu o mai alinau , nu vroia sa se trezeasca , nu vroia sa planga dinou . Deja lacrimile ei erau uscate ..

Durerea pusese stapanire pe corpul ei .Statu toata ziua in pat , nu inceta sa isi aduca aminte de momentele cand era fericita , cand era alaturi de EL... Bufni in plans. Intrsese capul .. vazuse patul gol . Isi aminti de diminetile cand el se trezea , o saruta puternic , isi mula corpul de al ei , contopindu-se si formand un intreg .Ii era dor de momentele acelea.

Era aproape seara, ea statea in pat cu ochii la ceas .Se gandea .. Era rupta de lumea reala . Era profund prinsa in amintiri ,amintiri patate cu lacrimi ..Se ridica brusc din pat , nu ca alta data ce pasea suav , gratios ca o balerina ,de frica sa nu ii strice lui somnul dulce , si sa ii admire in tacere chipul angelic.

Dar toate acestea au ramas doar amintiri pentru ea...

(Prima parte este pe blogul Rebeccai :http://smoke-the-rainbowxd.blogspot.com/ )

Toamna...

Ea chiar simtise atunci venirea toamnei...Si ii placea.. Ii placea toamna pentru ca asa era si in sufletul ei . Se trezise dimineata, nu vroia nimic. S-a imbracat,s-a dus spre usa,dar si-a adus aminte ca uitase ceva ..se intorsese si isi luase hanoracul de un alb prea imaculat pentru piesajul mult prea vanat . S-a dus in parc. Simtea fosnetul frunzelor, se bucura de prima zi de toamna ,totusi prea friguroasa.Ii placea toamna chiar mult.. Ii placea pentru ca isi amintea.. isi amintea de el ..de tot. Avea sufletul amarat. Se uita in palmele ei ,parca vedea sange, simtea cum bea sufletul toamnei, nu era fericire. Dar deja devenise imuna la tristete. Ii placea asa, nu se caracteriza drept o persoana vesela, dar prin alegerea anotimpului ei preferat se intelegea totul . Vedea ca verdele infocat al copacilor disparuse , totul era vestejit. Vazu un cuplu ..se tineau strans la piept unul pe altul .. si-a adus aminte ca si ea era asa.. I se asternu pe fata o urma de zambet..Trecu mai departe.. Ochii i se umezira si i se parea ca vantul miroase a moarte ..nimic nu o imbata mai mult ca acest gand .. de ce ? nu stia sau nu vroia in sinea ei sa isi recunoasca adevarul .. Credea ca daca va afla ,misterul si magia vor disparea.. si toamna nu i-ar mai fi placut.. Era una si aceeasi cu toamna . Mult prea amortita,se intinse pe iarba si simti un fior rece ..Si-a amintit dinou de prima zi de toamna petrecuta cu el ,acum avea zambetul plans , nu mai simtea sarutarea lui calda, el nu ii mai aducea primavara in suflet desi era toamna afara.. Ii era mai bine inecata in lacrimi de dor si amaraciune..Razele de soare se izbira de obrajii ei reci . Nu se simtea tocmai bine, vroia sa fie frig, sa simta durerea ,sa fie fericita in modul ei .. Se intoarse acasa ,pusese capul pe perna moale si adormi asfixiata de siroaiele de lacrimi ..

Wake me up when September ends.

A fost odata..

Erau multe nopti in care el statea,se gandea ,simtea ca nu o mai iubea..Isi dadea seama .In ea crestea incet durerea, si lumea ei se prabusea. Chipul care odata-i stralucea,era indurerat ,trist.Si cerul plangea neincetat,privind cum se despart,si stelele ce cadeau vroiau sa le reinvie dragostea.

Pierduse tot dar mai spera, sa ii recastige dragostea .Dar era mult prea tarziu . Se ineca in lacrimi ,dorind sa-l fi uitat .Ii daruise tot ce avea ,dar acum nu avea nimic, doar amintiri . Niciodata nu s-a gandit ca il va iubi atat de mult.

Nu mai suporta, sa-l vada indiferent,nepasator de ceea ce simtea ea.Aflase intr-un tarziu ca are pe altcineva. Se simti ca ultimul om . Se hotarase. Nu mai avea pentru ce sa traiasca. Asa credea ea. Cu ochii inlacrimati s-a sinucis. El aflase ..A regretat enorm de mult..Isi daduse seama ca si el o iubea la fel de mult .Dar era prea tarziu ..

Sentimente doborate .

Sufletul ei călca printre minciuni , corpul trecea pe lîngă zambete false. Credea ca plînge, dar lacrimile îi erau seci si impietrite. Nu si le putea controla. Îi curgeau siroaie pe obrazul ei inexpresiv.Credea ca are motive sa plîngă , dar defapt nu avea nimic.

Îşi ştergea lacrimile inexistente cu mîneca hanoracului de un albastru amortit . Trecea în casa de 100 de ori pe lîngă oglinda , se privea , si nu vedea decat o persoana schimbată , o persoana cu o masca pictată peste sufletul ei veştejit .Era supărată pe ceea ce devenise , se mai privi odata ,si lăsa capul în jos .Se plimba dinou prin casa , iar îşi întîlni privirea în oglindă. Observa ca nu doar credea ca plînge, i se întinse machiajul ,se înfurie, se detesta pentru ceea ce devenise din cauza lui , lua primul lucru care il apuca cu mana ei frageda si sparse oglinda. Printre miile de bucăţi se aflau si minciunile. Le lăsase în spate. Vroia adevărul ,chiar si cel dureros . Îl vroia întipărit în suflet.

Rain..

Ploua de ceva ore.. Si imi place..imi place sa dansez in ploaie.. sa simt stropi reci ca o statuieta izbinduse de obrazul meu .Imi place pentru ca ma linisteste. Imi place pentru ca pot sa imi amintesc momentele frumoase. Pentru ca nu imi mai pasa.Nu-mi pasa de nimic atunci cand ploua.

Si azi eram acolo. Uda leoarca,dansand in ploaie il asteptam . Asteptam sa il revad. Sa ii simt parfumul care odata ma imbata .Eram fericita,puteam sa il mai vad odata. Dar nu a fost. Si iar am simtit cum miile de sperante s-au dus. Nu mai aveau sens. O facusem dinou. Construisem sperante pe o temelie subreda.Am lasat capul in jos si priveam cum picaturile mari si reci faceau un dans in jurul meu .Si am simtit cum inauntru meu inima nu mai era din portelan.Parca se topise. Era dinou "vie". Si imi era mai dor de cat imi puteam imagina. Dar erau doar sentimente stupide. Pentru ca imi faceam iluzii degeaba. Sa vina el prin ploaie sa stea afara? Nici nu banuia ca eu o sa fiu acolo. Bineinteles, nici nu vroia sa ma vada. Dar totusi l-am asteptat. Nu avea nici un sens.Dar vroiam sa il vad.Vroiam sa il iau in brate macar pentru ultima data.

Si totusi nu aveam de gand sa ii spun ca mai simt ceva. In fata lui vroiam sa par aceeasi fata indiferenta,fara suflet.Nu aveam de gand sa ii spun ca inca mai tin la el. Vroiam sa cred ca atunci cand va aparea ,mi se va asterne pe buze un zambet adevarat ,si ploaia sa se opreasca atunci cand ma pierdeam dinou in ochii lui .

Dar daca aparea ? Sentimentele mele se reaprindeau, ma blocam, nu mai puteam sa scot vreun sunet.Parca cineva putea sa imi scoata bateriile si sa ma opresc atunci cand eram in preajma lui .Si el nu stia asta.. De ce ? Pentru ca niciodata nu am stiut sa imi arat sentimentele in fata lui ..

Cu totul altceva.

Mda, chestia e ca imi e dorr, si e vara si ma doare . Pentru ca nu vroiam ca vara mea sa fie asa.Vroiam sa fie cu totul altfel. Sa ma bucur de parfumul verii, sa urlu de fericire ,sa ma joc carti, cu punga de seminte,berea si tigarile langa mine, sa rad la orice gluma. Vroiam sa fie perfecta vara asta. Si nu e. Vroiam ceva nou vara asta. Sa cunosc alte persoane.Si degeaba.In zilele ploaioase stateam cu ochii pe ceas. Si vedeam cum limbile se misca din ce in ce mai greu .

Dar ma gandesc mai e putin din vacanta . Iar pleaca vara . Asa ca am sa pretuiesc fiecare raza de soare. Fiecare strop de ploaie. Am sa ies in ploaie sa dansez. Am sa tip din orice lucru. Vreau sa ma distrez din ce mi-a mai ramas din vacanta . Ca in fond doar asta mi-a ramas .Vacanta. Nimic altceva.

Si ce am facut eu ? Am invatat sa rad sarcastic. Sa mi se afiseze pe fata un zambet fals. Si ca nimeni sa nu stie ce e in sufletul meu . Sa rad chiar daca nu vreau . Sa am zambetul pe buze de dragul celorlalti. Pe scurt am avut o masca. O masca, care s-a uzat, care toata lumea incepea sa vada diferenta dintre acea ea indiferenta, fara sentimente, si acea ea care purta o masca.Si m-am hotarat . De ce sa imi aduc aminte de momentele din vara in care radeam ironic si aveam un zambet fals,aveam inima de portelan , si sa ma mint pe mine insami ca am avut o vara fericita ?Nu. Incepand de maine vreau sa ma schimb. Vreau sa stiu ca am avut amintiri frumoase din vara, nu doar sa cred eu asta ,sa ma mint,sa am amintiri din sticla. Nu mai vreau sa tin in mine toate lucrurile de care nu ar trebui sa imi pese. Si totusi am sa pastrez o parte din "vechea" eu .Dar gata, stop,vreau sa ii dau restart.Si totusi am sa imi amintesc mereu de cum ii minteam foarte frumos pe ceilalti ,ascunzandu-mi adevaratele sentimente. Am sa imi amintesc de melodiile melancolice.Mereu am sa imi amintesc...

Anyway.. De acum vreau sa fie totul cum mi-am planificat de la inceput.

-sa ma indragostesc.

-sa am relatii de vara .

-sa rad in prostie.

-sa topai.

-sa tip.

sa imbratisez.

-sa radiez de fericire.

Asta am vrut sa fac vara asta. Ma rog. Si daca amintirile vor patrunde dinou in mintea mea? Daca voi deveni vechea eu ?Daca voi fi nevoita sa port aceeasi masca de care se vor plictisi toti ?Si daca voi simti ca lipseste ceva din viata mea?Coaie, fix de asta imi este frica.Sa nu devin cea dinainte.Nu mai vreau,nu mai suport,nu inteleg ce se intampla cu mine. De ce am sentimentele astea?La un moment dat fericirea din inauntru meu va vrea sa iasa la suprafata.Nu inteleg..Si iar va trebui sa dau restart. Si tot asa la nesfarsit..