Toti ma vad la tarmul unui ocean de lacrimi . Ele im ofilesc zambetul inocent..Imi macina sufletul . Ma ucide , pastrandu-mi vina in suflet , vestejindu-ma pe dinauntru, simtind cum incetul cu incetul fiecare parte a corpului se stinge.
Simteam dezamagire,bezna , melancolie,lacrimi, dor ,regrete, suspine,iluzii.Si nu le simteam in aceeasi ordine. Oricum ajungeam mereu la acelasi sentiment : suferinta. Sunt multe de spus despre suferinta , in special latura grea. Dar suferinta este mult mai complexa de atat .Dar uneri este si izbavitoare. Nu pot sa traiesc din asta la nesfarsit, si sper ca va veni o zi cand el , imi va strapunge o raza de soare in sufletul meu . Sa nu mai simt cum ma sting , cum ma apasa sentimentul de vinovatie..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu