Parfumul de toamna iar ma prinde din nou in vraja. Parcul e la fel , copacii,aleiile pline de frunze ruginii, lacul, banca noastra ..Nimic nu s-a schimbat , numai noi . Am trecut pe langa locul ,unde odata il asteptam emotionata ..In acea clipa simteam un sentiment ciudat .Incremenisem .Am alergat spre banca , m-am asezat am inchis ochii , si mi-am adus aminte cum ma luai in brate si in sufletul meu readuceai primavara . Amintirile mele erau vii .Speram ca in acea clipa sa ne reintalnim. Dar nu a venit nimeni . Si aleea era pustie .am simtit cum un pumnal imi strapunge inima. A trebuit sa revin la realitate , si sa las acele amintiri sa curga . De ce ?Pentru ca imi fac rau , pentru ca poate te-am iubit prea mult ..M-am ridicat brusc si rataceam iar stinghera pe aleeile friguroase.

Incepuse ploaia. Iar ma seducea cu lacrimile ei reci ce se izbesc de obrazul meu aspru . Imi doream ca ploaia sa imi spele toata vina ce o port in suflet, toate greselile si sa imi readuca la viata floarea sperantei ...Imi doream sa imi ucida acea flacara apriga din sufletul meu , chiar daca nu se stinsese la despartire, ea era vie si se hranea la nesfarsit cu amintiri ..