Ea chiar simtise atunci venirea toamnei...Si ii placea.. Ii placea toamna pentru ca asa era si in sufletul ei . Se trezise dimineata, nu vroia nimic. S-a imbracat,s-a dus spre usa,dar si-a adus aminte ca uitase ceva ..se intorsese si isi luase hanoracul de un alb prea imaculat pentru piesajul mult prea vanat . S-a dus in parc. Simtea fosnetul frunzelor, se bucura de prima zi de toamna ,totusi prea friguroasa.Ii placea toamna chiar mult.. Ii placea pentru ca isi amintea.. isi amintea de el ..de tot. Avea sufletul amarat. Se uita in palmele ei ,parca vedea sange, simtea cum bea sufletul toamnei, nu era fericire. Dar deja devenise imuna la tristete. Ii placea asa, nu se caracteriza drept o persoana vesela, dar prin alegerea anotimpului ei preferat se intelegea totul . Vedea ca verdele infocat al copacilor disparuse , totul era vestejit. Vazu un cuplu ..se tineau strans la piept unul pe altul .. si-a adus aminte ca si ea era asa.. I se asternu pe fata o urma de zambet..Trecu mai departe.. Ochii i se umezira si i se parea ca vantul miroase a moarte ..nimic nu o imbata mai mult ca acest gand .. de ce ? nu stia sau nu vroia in sinea ei sa isi recunoasca adevarul .. Credea ca daca va afla ,misterul si magia vor disparea.. si toamna nu i-ar mai fi placut.. Era una si aceeasi cu toamna . Mult prea amortita,se intinse pe iarba si simti un fior rece ..Si-a amintit dinou de prima zi de toamna petrecuta cu el ,acum avea zambetul plans , nu mai simtea sarutarea lui calda, el nu ii mai aducea primavara in suflet desi era toamna afara.. Ii era mai bine inecata in lacrimi de dor si amaraciune..Razele de soare se izbira de obrajii ei reci . Nu se simtea tocmai bine, vroia sa fie frig, sa simta durerea ,sa fie fericita in modul ei .. Se intoarse acasa ,pusese capul pe perna moale si adormi asfixiata de siroaiele de lacrimi ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu