Era acolo , dar rupta de realitate, cazuta in ganduri , era o atmosfera de nepasare haotica. Vroia sa se atinga de timp ,vroia sa-l dilate , sa-l opreasca ,sa-l lase sa curga , sa-l coaguleze, sa-l franga , dar stia ca e incontestabil si ca necontenit este doar prezentul eteric, efemer,inexistent. Isi zgudui capul , se uita in gol , apoi isi porunci, stabili si si-a afirmat in sinea ei ca prezentul este prezent. Lacrima rece ii ofilea zambetul de odinioara.
"Eram fericita " .
Murmura ea printre lacirmile ce parca ii stingeau buzele inflacarate .
Dar ea ce tot indruga ? Era atunci ,acolo si poate a mai fost odata si va mai fi . Aceeasi poveste la nesfarsit .
Incepu ploaia. O seducea dinou , o primea precum o izbavire , isi dorea sa spele vina ce o purta in suflet , sa-i stearga greselile , si sa ii readuca speranta. Era doborata de amintirile cu el ,cu el totul era frumos , cu el visa frumos , el era totul .Si acum nu mai era nimic.
Dar si-a sters lacrimile si a plecat mai departe ,cu aceeasi durere in suflet si aceeasi pasi greoi, plini de durere .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu