Dor.Lacrimi.Infinit.

Si ea se uita des inapoi ,cu ochii goi ,se pierduse in fum ,prafuri,si foi ca sa uite de el. Simtea nevoia de ceva nou. Nu ii era dor de el, ii era dor de ce a fost intre ei . Se ineca in lacrimi , ii spunea ca poate sa isi i-a iubirea inapoi.Statea pe malul marii ,cu privirea in gol si lacrima rece iar aparu pe obrazul ei plapand.Auzea un strigat mut. Vedea cum valurile se spargeau .Era cu gandul la el . Si stia cum pica, cum nu mai avea nimic ,ca nu mai tinea nimic langa ea din ce avea, o sfasia sentimentul ca nici macar el nu mai era.Cum ii zguduia inima ecoul sentimentului de nimic ,cum de saptamani intregi tipa inauntrul ei de dorul imbratisarii lui ,pentru ca avea inima inghetata si nu o intelegea nimeni .Si spera ca o sa se bucure cand el v-a simti macar jumatate din ce a simtit ea .Au fost atatea nopti nedormite,certuri nesfarsite,lacrimi varsate pentru el ,in zadar . Nu merita asta , defapt nu o merita el ..

Decor de lacrimi .

Toti ma vad la tarmul unui ocean de lacrimi . Ele im ofilesc zambetul inocent..Imi macina sufletul . Ma ucide , pastrandu-mi vina in suflet , vestejindu-ma pe dinauntru, simtind cum incetul cu incetul fiecare parte a corpului se stinge.

Simteam dezamagire,bezna , melancolie,lacrimi, dor ,regrete, suspine,iluzii.Si nu le simteam in aceeasi ordine. Oricum ajungeam mereu la acelasi sentiment : suferinta. Sunt multe de spus despre suferinta , in special latura grea. Dar suferinta este mult mai complexa de atat .Dar uneri este si izbavitoare. Nu pot sa traiesc din asta la nesfarsit, si sper ca va veni o zi cand el , imi va strapunge o raza de soare in sufletul meu . Sa nu mai simt cum ma sting , cum ma apasa sentimentul de vinovatie..

Parfumul de toamna iar ma prinde din nou in vraja. Parcul e la fel , copacii,aleiile pline de frunze ruginii, lacul, banca noastra ..Nimic nu s-a schimbat , numai noi . Am trecut pe langa locul ,unde odata il asteptam emotionata ..In acea clipa simteam un sentiment ciudat .Incremenisem .Am alergat spre banca , m-am asezat am inchis ochii , si mi-am adus aminte cum ma luai in brate si in sufletul meu readuceai primavara . Amintirile mele erau vii .Speram ca in acea clipa sa ne reintalnim. Dar nu a venit nimeni . Si aleea era pustie .am simtit cum un pumnal imi strapunge inima. A trebuit sa revin la realitate , si sa las acele amintiri sa curga . De ce ?Pentru ca imi fac rau , pentru ca poate te-am iubit prea mult ..M-am ridicat brusc si rataceam iar stinghera pe aleeile friguroase.

Incepuse ploaia. Iar ma seducea cu lacrimile ei reci ce se izbesc de obrazul meu aspru . Imi doream ca ploaia sa imi spele toata vina ce o port in suflet, toate greselile si sa imi readuca la viata floarea sperantei ...Imi doream sa imi ucida acea flacara apriga din sufletul meu , chiar daca nu se stinsese la despartire, ea era vie si se hranea la nesfarsit cu amintiri ..