Ninge ..

Si ninge , si nu mai simte caldura ce ii invelea sufletul rece .Statea in patul gol isi stranse cearsaful puternic si cauta in ea ,in sufletul ei , in amintiri glasul lui , imbratiarile lui calde, caci urla in sufletul ei de ceva timp dupa toate, dupa el .

Nu mai simtea nimic, inima era impietrita , stinsa ,nu avea nici un sens. Frigul o cuprindea ,caci vroia sa simta iarna. Rascolea in sufletul ei , chiar vroia sa simta din nou , sa il simta din nou.

S-a asfixiat in lacrimi , s-a ghemotocit in pat si cauta disperata un raspuns, un sarut orice , dar nu gasea nimic.

Chiar daca ea mai simtea ceva pentru el ,el nu mai simtea nimic pentru ea , poate nu simti-se niciodata nimic, nu mai avea rost sa lupte ,sa se zbata , era totul in zadar . Constientiza ca nu il v-a mai simti,si degeaba mai spera ,degeaba se mintea, vroia sa il auda ,si degeaba il striga .

Renuntase. Sufletul ei renuntase.

Urmatoarea poveste.

Era acolo , dar rupta de realitate, cazuta in ganduri , era o atmosfera de nepasare haotica. Vroia sa se atinga de timp ,vroia sa-l dilate , sa-l opreasca ,sa-l lase sa curga , sa-l coaguleze, sa-l franga , dar stia ca e incontestabil si ca necontenit este doar prezentul eteric, efemer,inexistent. Isi zgudui capul , se uita in gol , apoi isi porunci, stabili si si-a afirmat in sinea ei ca prezentul este prezent. Lacrima rece ii ofilea zambetul de odinioara.

"Eram fericita " .

Murmura ea printre lacirmile ce parca ii stingeau buzele inflacarate .

Dar ea ce tot indruga ? Era atunci ,acolo si poate a mai fost odata si va mai fi . Aceeasi poveste la nesfarsit .

Incepu ploaia. O seducea dinou , o primea precum o izbavire , isi dorea sa spele vina ce o purta in suflet , sa-i stearga greselile , si sa ii readuca speranta. Era doborata de amintirile cu el ,cu el totul era frumos , cu el visa frumos , el era totul .Si acum nu mai era nimic.

Dar si-a sters lacrimile si a plecat mai departe ,cu aceeasi durere in suflet si aceeasi pasi greoi, plini de durere .