Sufletul ei călca printre minciuni , corpul trecea pe lîngă zambete false. Credea ca plînge, dar lacrimile îi erau seci si impietrite. Nu si le putea controla. Îi curgeau siroaie pe obrazul ei inexpresiv.Credea ca are motive sa plîngă , dar defapt nu avea nimic.
Îşi ştergea lacrimile inexistente cu mîneca hanoracului de un albastru amortit . Trecea în casa de 100 de ori pe lîngă oglinda , se privea , si nu vedea decat o persoana schimbată , o persoana cu o masca pictată peste sufletul ei veştejit .Era supărată pe ceea ce devenise , se mai privi odata ,si lăsa capul în jos .Se plimba dinou prin casa , iar îşi întîlni privirea în oglindă. Observa ca nu doar credea ca plînge, i se întinse machiajul ,se înfurie, se detesta pentru ceea ce devenise din cauza lui , lua primul lucru care il apuca cu mana ei frageda si sparse oglinda. Printre miile de bucăţi se aflau si minciunile. Le lăsase în spate. Vroia adevărul ,chiar si cel dureros . Îl vroia întipărit în suflet.
Hei, marfa blog.
RăspundețiȘtergerebtw cum se numeste melodia de pe fundal? vrea o amica sa o invete la pian...