Wake me up when September ends.

A fost odata..

Erau multe nopti in care el statea,se gandea ,simtea ca nu o mai iubea..Isi dadea seama .In ea crestea incet durerea, si lumea ei se prabusea. Chipul care odata-i stralucea,era indurerat ,trist.Si cerul plangea neincetat,privind cum se despart,si stelele ce cadeau vroiau sa le reinvie dragostea.

Pierduse tot dar mai spera, sa ii recastige dragostea .Dar era mult prea tarziu . Se ineca in lacrimi ,dorind sa-l fi uitat .Ii daruise tot ce avea ,dar acum nu avea nimic, doar amintiri . Niciodata nu s-a gandit ca il va iubi atat de mult.

Nu mai suporta, sa-l vada indiferent,nepasator de ceea ce simtea ea.Aflase intr-un tarziu ca are pe altcineva. Se simti ca ultimul om . Se hotarase. Nu mai avea pentru ce sa traiasca. Asa credea ea. Cu ochii inlacrimati s-a sinucis. El aflase ..A regretat enorm de mult..Isi daduse seama ca si el o iubea la fel de mult .Dar era prea tarziu ..

Sentimente doborate .

Sufletul ei călca printre minciuni , corpul trecea pe lîngă zambete false. Credea ca plînge, dar lacrimile îi erau seci si impietrite. Nu si le putea controla. Îi curgeau siroaie pe obrazul ei inexpresiv.Credea ca are motive sa plîngă , dar defapt nu avea nimic.

Îşi ştergea lacrimile inexistente cu mîneca hanoracului de un albastru amortit . Trecea în casa de 100 de ori pe lîngă oglinda , se privea , si nu vedea decat o persoana schimbată , o persoana cu o masca pictată peste sufletul ei veştejit .Era supărată pe ceea ce devenise , se mai privi odata ,si lăsa capul în jos .Se plimba dinou prin casa , iar îşi întîlni privirea în oglindă. Observa ca nu doar credea ca plînge, i se întinse machiajul ,se înfurie, se detesta pentru ceea ce devenise din cauza lui , lua primul lucru care il apuca cu mana ei frageda si sparse oglinda. Printre miile de bucăţi se aflau si minciunile. Le lăsase în spate. Vroia adevărul ,chiar si cel dureros . Îl vroia întipărit în suflet.