
Ploua de ceva ore.. Si imi place..imi place sa dansez in ploaie.. sa simt stropi reci ca o statuieta izbinduse de obrazul meu .Imi place pentru ca ma linisteste. Imi place pentru ca pot sa imi amintesc momentele frumoase. Pentru ca nu imi mai pasa.Nu-mi pasa de nimic atunci cand ploua.
Si azi eram acolo. Uda leoarca,dansand in ploaie il asteptam . Asteptam sa il revad. Sa ii simt parfumul care odata ma imbata .Eram fericita,puteam sa il mai vad odata. Dar nu a fost. Si iar am simtit cum miile de sperante s-au dus. Nu mai aveau sens. O facusem dinou. Construisem sperante pe o temelie subreda.Am lasat capul in jos si priveam cum picaturile mari si reci faceau un dans in jurul meu .Si am simtit cum inauntru meu inima nu mai era din portelan.Parca se topise. Era dinou "vie". Si imi era mai dor de cat imi puteam imagina. Dar erau doar sentimente stupide. Pentru ca imi faceam iluzii degeaba. Sa vina el prin ploaie sa stea afara? Nici nu banuia ca eu o sa fiu acolo. Bineinteles, nici nu vroia sa ma vada. Dar totusi l-am asteptat. Nu avea nici un sens.Dar vroiam sa il vad.Vroiam sa il iau in brate macar pentru ultima data.
Si totusi nu aveam de gand sa ii spun ca mai simt ceva. In fata lui vroiam sa par aceeasi fata indiferenta,fara suflet.Nu aveam de gand sa ii spun ca inca mai tin la el. Vroiam sa cred ca atunci cand va aparea ,mi se va asterne pe buze un zambet adevarat ,si ploaia sa se opreasca atunci cand ma pierdeam dinou in ochii lui .
Dar daca aparea ? Sentimentele mele se reaprindeau, ma blocam, nu mai puteam sa scot vreun sunet.Parca cineva putea sa imi scoata bateriile si sa ma opresc atunci cand eram in preajma lui .Si el nu stia asta.. De ce ? Pentru ca niciodata nu am stiut sa imi arat sentimentele in fata lui ..